Cine isi mai aduce aminte de Giants: Citizen
Kabuto? Primul titlu al celor de la Planet Moon Studios (echipa ce s-a desprins
de Shiny Entertainment dupa crearea primului MDK) a surprins prin
originalitatea gameplay-ului, grafica de calitate si umorul debordant pe care
il avea, 100% britanic. Si cu toate ecourile pozitive din presa de
specialitate, el nu a fost primit prea bine de gameri, poate tocmai din cauza
nonconformismului sau. Cu toate acestea, Planet Moon nu s-au dat batuti si
acum, sub aripa protectoare a celor de la Lucas Arts, au dezlantuit asupra
lumii un 3rd person shooter in cel mai pur sens al cuvantului, cu o grafica din
nou excelenta, voice acting si muzica de zile mari si cu acelasi umor ce va
starni cu siguranta hohote de ras.
Povestea e cat se poate de simpla si lipsita de absolut orice credibilitate. Intr-un taram
indepartat (o combinatie ciudata intre o lume fantasy si epoca
industrializarii), o trupa de trei hoti, The Lionhearts, pun la cale cel mai
mare jaf din istorie, intentionand sa fure The Book of Rule, pentru a-l
inlatura pe tiranicul rege Forge de la domnie. Pentru aceasta insa, ei trebuie
mai intai sa-l gaseasca pe Rexus, un batran orb cu o anumita “afinitate” pentru
oi, el fiind singurul care poate dezlega vraja ce previne folosirea cartii. Cei
trei vajnici temerari sunt Roman, un om in haine de aviator si creierul
echipei; Q, un robot urias dependent de ceai ce poarta pe cap o casca de
centurion roman si Jonesy, o cartita miner cu accent scotian. Povestea este
prezentata prin filmulete intermediare absolut demente, ele fiind si
principalul motiv pentru care jucatorul isi va dori terminarea jocului. Si cu
toate ca ele sunt pixelate si par a fi lucrate de amatori, fiti fara grija.
Aceasta este si ideea, deoarece nimic in acest joc nu este luat in serios, nici
chiar povestea in sine. Vi se pare ciudat? Si inca nici n-am inceput.
